Un dar neprețuit

Stând de vorbă la un ceai cu o persoană dragă mie despre viață și ce asteptăm de la ea, am realizat un lucru pe cât de adevărat, pe atât de trist… viața în sine e o continuă așteptare…  sau un continuu regret al vremurilor care au fost și nu mai sunt! 

Pentru că o facem noi să fie așa!!!

Când suntem mici așteptăm să creștem mari, când suntem la școală așteptăm vacanța, când suntem în vacanță așteptăm să terminăm școala în idea că după școală va urma o lunga vacanță fără teme acasă… și mare ne e surprinderea când aflăm pe pielea noastră că nu e chiar așa. 

Apoi așteptăm să dăm bacul, să intrăm la facultate, să absolvim facultatea, să facem și alte studii, să terminăm studiile, să călătorim, să ne căsătorim, să ne cumpărăm o casă, să ne întemeiem o familie, să avem un copil, să crească mai mărișor copilul, să meargă la grădiniță, apoi la școală, la facultate, să se căsătorescă, să avem nepoți, să crească nepoții mari… Și tot așa!

Și apoi ce? Și apoi îmbătrânim! Iar când suntem bătrâni așteptăm în continuare… Doar că la bătrânețe, din păcate, oamenii așteaptă să moară.

Trist… Dar adevărat!

Alteori oamenii pică într-o continuă stare de nostalgie, melancolie și se gândesc  foarte mult la trecut, încât ajung de fapt să trăiască în trecut. Nu are rost să trăim cu regrete că nu am făcut cutare lucru sau faptă. Nu putem schimba nimic din ceea ce a fost. 

Ceea ce putem să facem însă, e să ne amintim cu plăcere de trecut, să realizăm că avem amintitri frumoase, cărora să le zâmbim, nostaligic, iar ceea ce a fost negativ să încercăm să iertăm, poate chiar să uităm, sau să lăsăm să ne infruențeze prezentul sau viitorul într-un alt mod decât negativ, prin regrete continue. Să încercăm ceea ce nu am făcut sau nu am spus, să facem acum, să spunem acum! Ceea ce am greșit să împartașim cu cei din jur care acum poate persistă în greșeală pentru a le îndruma pașii prin exemplul nostru, în așa fel încât măcar ei, cand vor privi in urmă să zâmbească, nu nu să aibă regrete.

E păcat să reducem viața doar la a aștepta să se întâmple ceva anume în viitor sau la a regreta trecutul!

Hai să și trăim viața! Să trăim prezentul! Să ne oprim câteva secunde pe loc, să tragem adânc aer în piept, să ne uităm în jurul nostru, să zâmbim, să ne autoconștientizăm în locul și în momentul în care suntem și să realizăm ce minune e prezentul.

Am auzit undeva o frază care mi-a plăcut foarte mult și încerc să țin cont de însemnătatea ei:

"Yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift. That's why we call it the present."

Nu e un moment mai bun decat prezentul pentru a trăi, pentru a ne bucura de momentul în care ne aflăm,de persoanele cu care suntem, de a trece la fapte și a ne face viața un pic mai frumoasă!

E adevărat că viața în sine nu e ușoară! Uneori e foarte darnică și frumoasă, alteori ne pune la pământ și ne doboară, dar ține de fiecare din noi să facem ceva bun cu ea, să ne demonstrăm nouă că putem să ne bucurăm de ceea ce ne-a oferit și să fim recunoscători, dar în același timp că, indiferent câte provocări ne lansează, putem lupta și putem ieși la suprafață, cu capul sus, transformând orice lucru sau fapt negativ în ceva pozitiv și frumos!

Închei așadar cu un sigur gând: Să trăim în prezent! „Mâine” nu știm dacă vine!