Rezoluții pentru noul an? NU! Încredere în el? DA!

Pentru prima dată de când mă știu, la sfârșitul anului 2013 nu mi-am făcut o listă de lucruri sau fapte pe care îmi propun să le fac în anul următor. Aproape în fiecare an pe 31 decembrie începeam să îmi fac liste, în minte, pe care ulterior le uitam parțial, cu tot felul de noi rezoluții pentru noul an ce era pe cale să înceapă. De cele mai multe ori lista era formată din shimbări pe care doream să le fac în legătură cu mine, cu felul meu de a fi, fără să îmi dau seama că aveam în minte niște rezultate finale, dar nicidecum metode de a acționa pentru a ajunge la acele rezultate. Evident că pe final de an toate acele rezultate nu prea erau concretizate.

În cursul lui 2013 am realizat că de fapt nu trebuie să imi propun să fiu în X sau Y fel, ci de fapt trebuie să mă cunosc eu pe mine, să mă autoconștientizez cu bune și rele, să fac pace cu mine, să mă accept, să realizez ce mă face fericită și ce nu, ce activități mă relaxează și mă ajută să mă detașez de stres și cotidian apăsător, cu cine îmi face bine să îmi petrec timpul și abia după ce ajung la o autocunoaștere suficient de firească să decid ce păstrez și ce nu, ce pot îmbunătăți, cu ce mă pot îmbogăți pe mine ca persoană, sufletește, în cuget și emoțional, ce pot să îmi dăruiesc mie, iar mai apoi să trec la fapte.

Odată ce tu cu propria ta persoană nu ești ok și bâjbâi, nereușind să te cunoști pe tine, nu ai cum să fii fericit, mulțumit și împăcat! Mai întâi trebuie să fii tu bine și să fii și să faci tot ce poți mai bun pentru tine, iar mai apoi și cei din jurul tău pe care îi iubești vor putea primi mult mai mult de la tine.

Și de fapt nu am nevoie de un plan, de o listă, de schițe sau orice altceva. Am nevoie de MINE.

Prin urmare, gata cu rezoluțiile, gata cu listele, gata cu planurile! Indiferent câte planuri și așteptări îmi schițez în minte sau pe hârtie, viața are oricum un mod ironic de a mă lua prin surprindere! Nu zic nicidecum să nu îmi stabilesc niște obiective și să încerc să le ating, ci pur și simplu cred că ar fi mai bine să învăț să TRĂIESC VIAȚA! Da! Să o las să mă ia prin surprindere și să fiu încrezătoare în forțele proprii, să cred în mine și doar așa voi face față atât surprizelor plăcute, cât și celor mai puțin plăcute care uneori nu fac altceva decât să mă determine să ies din zona de confort și să îmi depățesc limitele!

Viața, în ultimii doi-trei ani mi-au lansat atât de multe provocări, m-au surprins în atât de multe feluri și mi-au arătat că planurile mereu se schimbă și sunt influențate de n factori pe care nu aveam cum să îi iau în calcul, dar totodată mi-a demonstrat în primul rând mie că pot să fac față, că pot să depășesc tot felul de obstacole, că sunt puternică și că limitele mereu pot fi împinse mai departe!

Având în vedere toate aceste lucruri cred că e timpul să am încredere în mine, să țin capul sus, să zâmbesc, să iubesc, să dăruiesc, să trăiesc!

La mulți ani 2014! Te provoc: SURPRINDE-MĂ!